Vacanta sau terapie? Ce alegem?

Astazi o pitica mi-a facut ziua mai buna si mi-a reconfirmat o ipoteaza.

Intrucat a fost Pastele si toata lumea a avut vacanta, pitica a mers impreuna cu parintii la bunici de unde a venit cu un zambet pana la urechi si m-a molipsit si pe mine.

Ipoteza era ca este important pentru copiii care fac terapie sa aiba o vacanta la doua-trei luni. 
Iar atunci cand spun vacanta nu ma gandesc doar la a nu mai face terapie ci si la a merge undeva unde sa poata alerga in voie, unde sa respire aer curat, sa se joace cu bunicii sau cu verisorii, sa vada animale...

Uneori parintii copiilor care fac terapie considera ca mergand in vacanta cu copilul acesta pierde; pierde o saptamana sau doua de terapie, deci ocazia de a invata.
Totusi,  mie parcatica mi-a demonstrat, atat azi cat si in alte dati, ca o vancanta la doua-trei luni este mai mult decat bine venita.

In timpul terapiei copiii depun un efort pentru a invata la fel cum noi depunem efort in meseriile noastre. Iar asa cum noi avem nevoie de vacanta, la fel au nevoie si cei mici. Dar spre deosebire de noi care suntem "oameni mari" ei sunt "oameni mici" ceea ce cred eu ca inseamna ca au nevoie de vacante putin mai dese decat noi.

Bun revenit din vacanta tuturor!

Grup de suport/discutii pentru parintii copiilor cu autism sau alte dificultati

In urma cu ceva timp o mamica imi spunea ca este convinsa ca atunci cand voi avea copiii mei nu voi aplica la fel de corect toate "regulile" pe care ii recomandam ei sa le urmeze. Ca imi este usor acum pentru ca nu este vorba despre copilul meu.

In teorie eu sustin ca nu este asa, dar, ce-i drept, nu voi putea sti cu adevarat ce voi face decat atunci cand voi avea propriul meu copil...

Din acest motiv va invit pe voi, parintii, sa participati la un grup de suport/discutii alaturi de alti parinti; alaturi de alti oameni care trec/au trecut prin aceleasi dificultati ca si dumneavoastra.

Am observat ca unele dintre intrebarile care plutesc in aer sau care exista sunt: "Sa avem curajul sa mai dam nastere unui copil?" sau "Este normal sa...?" sau "Are copilul nostru sanse sa merga la o scoala normala?".

Ceea ce va propun este sa cunoasteti alti parinti care ar putea sa va raspunda la intrebari sau sa va spuna cum au gasit ei raspunsul lor(parinti ai caror copii sunt in prezent integrati in scoala normala) sau poate sa cautati impreuna solutii sau raspunsuri.

In cazul in care va doriti sa participati la acest grup, dar nu are cine sa stea cu micutii dvs. vom pregati o echipa de voluntari care sa se joace cu cei mici in timpul respectiv.

Pentru inscriere la grup, detalii, informatii, intrebari sau poate sugestii ma puteti gasi la adresa de mail irina_badeanca@yahoo.com sau la numarul 0723.313.390.

"De ce fac copiii crize de furie"

Dupa ce am "testat" eficienta cartii "De ce spun copiii NU" a lui Catherine Dolto, in mod evident am vrut sa fac "proba" si celeilalte carti "De ce fac copiii crize de furie".

Intr-o zi, cand eram cu piticul de 3 ani (caruia i-am citit si cealalta poveste) intr-o vizita am inceput sa-i citesc. In carte furia este comparata cu o puternica gorila, care il insoteste pe copil atunci cand este furios.

Ascultand povestea, un prieten a intrebat neincrezator: "Asta este o poveste pentru copii?"
Si inainte ca eu sa apuc sa spun ceva, piticul a raspuns prompt: "DA!"

Concluzia, promptitudinea copilului (de 3 ani) si atentia cu care a ascultat povestea, mi-au fost suficiente pentru a intelege ca si aceasta este o carte care ii poate ajuta pe cei mici sa se inteleaga mai bine si sa-ti gestioneze mai bine emotiile, drept pentru care vi-o recomand cu drag!