Nu sunt singurul copil care nu vorbeste corect

Povestea de saptamana aceasta mi-a amintit ca este important ca atunci cand avem o problema sa stim ca nu suntem singurii cu acea problema; ca sunt si alti oameni care au avut sau inca mai au aceeasi problema ca si noi. Inclusiv daca problema despre care discutam este dislalia.

Saptamana aceasta am mers sa iau doi copii de la clasa pentru a lucra cu ei, iar in timpul in care ne indreptam spre cabinet, am observat ca o alta fetita (cu care facusem 2 sedinte pana la acel moment) incerca sa se linisteasca, dupa ce se suparase ca nu gasise un balon care ii placea ei. Am mers pana la ea, am vorbit putin si i-am spus ca dupa ce se va linisti va putea veni si ea la logopedie.

Surpriza: suspinand s-a ridicat spunand ca s-a linistit si ca poate merge. Astfel eu am ajuns cu 3 copii in cabinet, ceea ce a fost o premiera.

Cand a intrat pe usa si i-a vazut pe ceilalti doi copii a facut ochii mari intreband: "Ei ce fac aici? Credeam ca eu vin pentru ca nu vorbesc corect..."

Si astfel am discutat despre faptul ca nu este singura care are nevoie de putin ajutor si care invata "cuvinte noi" la logopedie.

Si spre surprinderea mea ceea ce am lucrat cu toti trei, mai exact exercitiile de miogimnastica si de respiratie au fost chiar mai distractive decat de obicei. :)