luni, 30 mai 2011

Discutând despre progrese și pregătindu-ne să ne luăm rămas bun

Astăzi i-ai comunicat unui pitic că întâlnirile noastre se apropie de final întrucât ne-am atins obiectivele stabilite împreună. Reacția:
- Știi, mai sunt sunete pe care le încurc! Odata am scris G în loc de C!

Și vorbind despre victorii:
- Mai știi, înainte nu puteam să spun „culoare”, spuneam „curoale” și știi, i-am cerut doamei „rigla” și am spus corect.

Ca orice terapie, terapia logopedică are un moment când ajunge la sfârșit, iar acesta trebuie anunțat din timp. Copilului este firesc să-i fie greu să pună capăt relației cu logopedul. Dar, conștientizând că acum se poate descurca singur, nu mai are nevoie de ajutor, va fi chiar bucuros să își ia rămas bun.

vineri, 27 mai 2011

Curs de logopedie

Astăzi am fost la un curs de logopedie și împărtășesc aici informațiile noi, cel puțin pentru mine.

Dislalia, adică omiterea, înlocuirea, deformarea sau inversarea unuia sau mai multor sunete este foarte des întâlnită în perioada preșcolară. În această perioadă gândirea copilului este predominant concretă. Din acest motiv are nevoie de imagini concrete pentru a întelege.

Așa că, pentru a-l ajuta pe copil, achiziționăm o șosetă de culoare roșie. Bagăm măna în ea și am creat o reprezentare vizuală pentru limbă. Cealaltă mână va reprezenta, mandibula, respectiv dinții. În acest mod îi vom arăta copilului cum este limba poziționată atunci când spune S sau C sau...sau...

joi, 26 mai 2011

Cât durează intervenția logopedică?

Vorbind cu o mămică mă întreba:

M: În cât timp vor apărea rezultate?
Eu: Ce înțelegeți prin rezultate?
M: Păi să se vadă ceva?
Eu: Ce anume așteptați mai exact să se vadă?
M: Păi să-l spună pe R. (R nu era singurul sunet afectat, iar acesta este ultimul sunet care apare în vorbire).

Rezultatele sunt direct proportionale cu numărul exersărilor (cu cât se exersează mai des, cu atât copilul va reuși mai repede să se corecteze). Asta înseamnă că părinții sunt cei care pot face lucrurile să se întâmple mai repede, exersând acasă. Sau pot merge mai des la logoped.
Fiecare alge varianta care i se potrivește.

Cât dureză exact intervenția logopedică depinde de fiecare copil în parte. Fiecare dintre noi avem propriul nostru ritm (unii mâncâm mai repede, alții mai încet; unii mergem mai repede pe strada, alții mai încet iar alții poate că merg doar cu mașina). La fel și copilul are ritmul lui în care reușește să pronunțe corect sunetele deficitare. Dar asta nu înseamna că trebuie doar să așteptam, ci să lucrăm așteptând.

luni, 23 mai 2011

R si apa magica

A fost odata un R care a stat mult, mult timp inchis in casa. Dar intr-o zi s-a hotarat sa iasa din casuta lui si sa se duca sa se joace cu celelalte sunete. Pe drum s-a intalnit cu un urias care nu-l lasa sa inainteze:
R: "Lasa-ma sa trec, te rog!"
Uriasul: "Unde vrei sa mergi?"
R: "Vreau sa ma duc la rau."
Uriasul: "Si ce vrei sa faci acolo?"
R: "Sa beau apa."
Uriasul: "Si de aici nu poti sa bei? Uite e o fantana acolo!"
R: "Nu, ca apa raului e magica. Trebuie sa beau apa magica din rau ca sa pot sa-l spun pe R."

Si Uriasul l-a lasat sa treaca, iar R si-a continuat drumul ....

joi, 19 mai 2011

Cântece

Pe parcursul zilei de ieri, lucrand cu un copil am ascultat un cântecel, și nu-l mai pot scoate din minte.
 Îl postez aici... poate va fugi în mintea altcuiva...

miercuri, 18 mai 2011

Pisi vreau eu!

Într-o ședință de logopedie:
Eu: hai să ne jucăm cu pisica
Copilul: Pi-si
Uite ne jucăm cu pisiCA!
Copilul: Pisi
Eu: Spune și tu pi-si-CĂ
Copilul: Nu pisică! Pisi vreau eu!

Poți combate o asemenea argumentare?

luni, 16 mai 2011

Sunetele din sertar

Spunandu-i o peste unui copil in varsta de 6 ani:
A fost o data o pajiste frumoasa, cu iarba verde, flori colorate si frumos mirositoare unde se jucau mai multe sunete... undeva mai departe, intr-o casa, mai erau cateva sunete...
Copilul:"Erau in casa, intr-un sertar. Si aveau o raza infrarosu si nu putea nimeni sa intre la ele in sertar... Si aveau geamuri mici, mici si nu vedeau afara... si nu voiau sa iasa din sertar pentru ca aveau acolo tot ce aveau nevoie..." 

Daca copilul mic (3-5 ani) vede in sedinta de logopedie o ora de joaca si nu constientizeaza ca pronunta sau nu unele sunete la fel ca cei din jur, pentru copilul de 6- 7... ani situatia este diferita. Pe parcurs ce creste, copilul isi constientizeza dificultatile, iar acestea aduc cu ele o incredere din ce in ce mai scazuta in reusita.

Iar atragerea atentiei asupra sunetelor emise incorect ii confirma copilului ca sunetele respective nu pot iesi din sertar... ci o sa stea acolo pe vecie...

Puterea recompensei in terapia copiilor cu autism

Un copil cu autism alerga dintr-un colt in altul al cameri, se urca pe fotolii si nu era motivat de nimic.
Discutand despre potentialele recompense alimentare, mama imi spune ca ii plac doar 3-4 alimente. Iar dupa cateva minute adauga:
Mama: "Daca l-ai veadea cum face cand prinde sarea! Nu ramane nimic!" si zambeste.
Eu: "Perfect. De maine folosim sarea ca recompensa!"
Mama: "Sare? Cum sa-i dai sare?"

De a treia zi, folosind sarea si alte alimente sarate, in contrast cu cele dulci copilul a venit singur la masa si nu prea ar mai fi vrut sa se ridice cand se termina activitatea...
Intre timp am descoperit ketchup-ul picant si... astept sa vad ce va urma.

Recompensele in terapia ABA reprezinta acele alimente care copilului ii plac foarte mult, pe care si le doreste, la care va avea acces doar ca intaritor pentru comportamentele lui. Acestea sunt oferite in cantitati foarte, foarte mici astfel incat copilul sa simta gustul si sa-si mai doreasca, nu sa se sature.

vineri, 13 mai 2011

Vreau la logopedie... sa ma joc cu plastilina!

O mamica discuta cu fetita ei in varsta de 4 ani:
Mama: "Vrei sa vii la logopedie?"
Fetita: "Da, vreau."
Mama: "Si o sa vii in fiecare saptamana sa vorbesti cu Irina si o sa te ajute sa-l spui pe R..."
Fetita: "Si o sa ma joc cu plastilina?"

Cu alte cuvinte sedinta de logopedie pentru copilul mic reprezinta 40-50 de minute in care cineva ii ofera atentie 100%, se joaca cu jucariile preferate si... invata sa pronunte anumite sunete care sunt mai incapatanate si nu vor sa iasa singure.

Povesti adevarate cu si despre copii cu autism

Intrucat nu sunt singura care spune povesti, va invit sa cititi povestile unor oameni minunati: terapeuti in Centrul "Horia Motoi"  si copii care "au absolvit".

"Am purtat o şapcă de absolvire pe care am dat-o jos şi aşa am absolvit Centrul "Horia Moţoi". Până acum, au absolvit doi copii. Eu şi încă un băieţel."

Mai jos aveti link-ul catre povestea lui Andrei, dar si ale terapeutilor din centru.

http://atelier.liternet.ro/articol/10762/Mihaela-Iancu/Autismul-din-interior.html

Nu veaaaau!

In terapia logopedica atunci cand copilul nu poate duce limba stanga/dreapta (catre colturile gurii), respectiv sus/jos (catre nas si catre barbie) sunt folosite crema de ciocolata, acadele, alte creme preferate de copil. Crema este pusa pe buze (sus, jos, colturi) si copilul este incurajat sa ia crema cu limba. Acadeaua este folosita pentru miscarea limbii in interiorul gurii.

Unui copil care nu a mancat niciodata acadele i se prezinta una si i se spune ca este o bomboana si ca o poate manca. Reactia: "Nu veaaau, nu veaaau!!" foarte suparat.
Ii explicam copilului ca este o bomboana, ca are gust bun...sa incerce si apoi sa spuna daca vrea sau nu... Raspunsul: "Nu veaaau!" suparat.
Mama, oglindindu-l pe copil: "Nu vreeaau, nu vreeaaau!!!"
Copilul: Hohote de ras, multe hohote de ras si mai multe hohote de ras.
Eu: Multe, multe hohote de ras.
Mama: "Nu vreaaau" urmat de hohote de ras.

Oglindire, empatie, spontaneitate, apropiere, constientizare, umor, joaca, iubire, dedicare, implicare sunt cuvintele care imi vin in minte revazand acest moment... Si un zambet pe buze.

luni, 9 mai 2011

Au copiii cu deficiență mintală imaginație?

Este o întrebare care ne-a fost adresată în timpul facultății, iar raspunsul a fost nu, cu explicația de mai jos:
Imaginația este considerată proces psihic analog  cu gândirea, proces de operare cu imagini mintale, de combinare sau construcție imagistică prin care acționăm asupra realului, viitorului și tindem către producerea noului, în forma unor reconstituiri intuitive, a unor tablouri mintale..
Imaginația se afla în strânsă legătură cu gândirea divergentă... interacționează multiplu cu reprezentarea, cu limbajul, cu procesele mnezice și cu alte laturi ale personalității...există o puternică legătură între imaginație și starile motivațional afective ale individului...
Ca și gândirea, imaginația este puternic afectată la copiii cu deficiență mintală, datorită caracterului lacunar al bagajului de reprezentări...fenomenelor de nedezvoltare a limbajului, capacității mnezice limitate...mai ales datorită inerției gândirii... La deficientul mintal sunt aproape inexistente: fantezia, creativitatea, etc.
Gheorghe Radu; (2000) Psihopedagogia școlarilor cu handicap mintal, Editura Pro Humanitas, București

Aceeași întrebare o pun și eu acum. De data aceasta întrebarea este însoțită de imaginile de mai jos.




 Sunt construcțiile din lego ale unui copil cu deficiență mintala.  Are acest copil imaginație?

Dar oare, dacă nu ar fi avut o cutie de lego și pe cineva care să îi explice cum se utilizează, am mai fi știut noi ce poate face el?

sâmbătă, 7 mai 2011

Terapia ABA și copiii cu autism

Am fost intrebata de multe ori daca copiii cu autism chiar pot fi recuperati. Raspunsul meu este DA, copiii cu autism pot fi recuperati, iar link-urile de mai jos vin sa sustina acest raspuns.

Conditia este sa se lucreze in mod constant si corect, iar Centrul Horia Motoi este locul unde consider ca se lucreaza cel mai bine!

http://main.romania-actualitati.ro/autism_baiatul_caruia_ii_place_sa_alerge-25605
http://www.facebook.com/video/video.php?v=123134587752845&oid=147219158664280&comments
http://www.facebook.com/video/video.php?v=123026341097003&oid=147219158664280&comments

Ipoteza unui copil

Un copil care se uita la desene animate a învățat expresiea „Am o ipoteză; trebuie să o verific.” Și uite așa, într-o dimineață, copilul s-a dus la bunica și i-a spus:
„Am o ipoteză; trebuie s-o verific!”
La întrebarea bunicii „Ce ipoteză ai?” răspunsul a venit foarte promt: „Dacă țip, tu o să mă lași să fac ce vreau eu.”
Ce ziceți, se verifică ipoteza?

Cutremurul sau cum se pronunta R

O pitica putea sa pronunte R si L in cuvintele in care se afla doar unul dintre cele doua sunete. Cand se intalneau in acelasi cuvant se luau la lupta si cuvantul nu se mai intelegea.
Discutand despre modul in care se pronunta fiecare sunet separat, am aflat ca L este ca un pod care sta fix, iar R este un cutremur care vine si il darama pe L. Va dati seama ce batalie era acolo?

De ce povesti logopedice?

Pai... povesti pentru ca ele insotesc lumea copilariei. Sunt cele care le dau micutilor speranta si curajul, nu? Fat Frumos s-a luptat si a mers si a tot mers si a gasit-o pe fata de imparat. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Ei cred ca exista zane care le aduc ceea ce-si doresc si cred ca vrajitorul rau este rau si ei trebuie sa fie cuminti ca acesta sa nu-si faca aparitia. Ce noroc pe noi!

Logopedice pentru ca acestea sunt povestile pe care le aflu eu, aprope zi de zi, de la micutii cu care lucrez. Atat logopedice cat si terapeutice.

De ce acest blog?
Pentru ca se intampla ca la sfarsitul zilei sa am zambetul pe buze si  mi-as dori sa nu fiu singura.
Pentru ca se intampla ca uneori sa avem intrebari: cand ar trebui copilul meu sa vorbeasca in propozitii? Cand ar trebui sa spuna sunetul R? Ce presupune o interventie logopedica? Sau poate altele...

Pentru toate astea povesti logopedice.